Puroi în gât la copii: cauze frecvente, simptome și opțiuni de tratament recomandate

Puroiul în gât la copii

Puroiul în gât la copii este un simptom care alarmează mulți părinți, fiind de regulă asociat cu infecții bacteriene sau virale. Deși poate părea grav la prima vedere, în majoritatea cazurilor, cu un diagnostic corect și tratament adecvat, problema se poate trata eficient acasă sau cu sprijin medical.

Care sunt cauzele apariției puroiului în gât la copii?

Cea mai frecventă cauză a puroiului în gât este infecția cu streptococ beta-hemolitic de grup A, cunoscută popular sub denumirea de „angină streptococică”. Este o infecție bacteriană care provoacă inflamația amigdalelor și apariția unor puncte albe sau galbene de puroi. Alte cauze posibile includ:

  • Mononucleoza infecțioasă, provocată de virusul Epstein-Barr, mai des întâlnită la adolescenți, dar care poate apărea și la copii;
  • Infecțiile virale banale (răceli, gripă), care pot cauza roșu în gât și secreții albicioase;
  • Amigdalita cronică, în cazul în care copilul are episoade recurente de infecții amigdaliene;
  • Abcesul periamigdalian, o complicație rară dar serioasă a amigdalitei netratate;
  • Candidoza orală, în special la copiii foarte mici sau cei cu imunitatea slăbită, poate produce depozite albicioase în gât.

Puroiul vizibil în gât este doar unul dintre semnele unei infecții. Alte simptome care pot apărea:

  • Febră (uneori peste 38,5°C);
  • Dureri în gât severe, mai ales la înghițire;
  • Respirație urât mirositoare;
  • Ganglioni limfatici inflamați la nivelul gâtului;
  • Lipsa poftei de mâncare;
  • Oboseală și iritabilitate;
  • Voce modificată sau răgușită.

În cazuri mai grave, copilul poate refuza complet mâncarea sau apa, poate prezenta dificultăți de respirație sau semne de deshidratare.

Cum se stabilește diagnosticul?

Un control medical este esențial pentru a stabili cauza exactă a puroiului. Medicul ORL-ist sau pediatrul va examina gâtul copilului și poate recomanda:

  • Test rapid streptococic, pentru identificarea streptococului de grup A;
  • Exudat faringian, în cazurile neclare sau pentru testare bacteriologică;
  • Analize de sânge (hemoleucogramă, CRP) în cazuri suspecte de infecții virale severe sau mononucleoză.

Tratamentul depinde de cauza identificată:

  • Antibiotice, în cazul infecțiilor bacteriene (cum ar fi angina streptococică), de regulă penicilină sau amoxicilină, administrate conform indicațiilor medicului;
  • Antivirale sau tratament simptomatic, pentru infecțiile virale – se recomandă hidratare, odihnă, siropuri calmante pentru gât, antitermice (paracetamol, ibuprofen);
  • Tratament antifungic, dacă este vorba de candidoză;
  • Intervenție chirurgicală, în cazuri rare de abces sau amigdalită cronică ce nu răspunde la tratament, medicul poate recomanda amigdalectomie (îndepărtarea amigdalelor).

Este important ca tratamentul cu antibiotice să fie dus la capăt, chiar dacă simptomele dispar după câteva zile, pentru a preveni recidivele și complicațiile, cum ar fi febra reumatică sau glomerulonefrita post-streptococică.

Deși puroiul în gât poate părea îngrijorător, în cele mai multe cazuri, cu tratamentul potrivit și atenție la semnalele organismului, copilul se recuperează rapid și fără complicații.