Limba mielului (Borago officinalis), cunoscută și sub numele de borago, este o plantă cu flori albastre în formă de stea, originară din regiunea mediteraneană și cultivată astăzi în numeroase zone ale Europei. Frunzele și florile au fost utilizate tradițional atât în alimentație, cât și în diferite preparate populare.
Semințele prezintă un interes aparte deoarece din acestea se obține uleiul de limba mielului, o sursă vegetală de acid gama-linolenic. Utilizarea medicinală necesită însă atenție, mai ales deoarece anumite părți ale plantei pot conține alcaloizi pirolizidinici cu potențial toxic pentru ficat.
Uleiul de limba mielului este folosit pentru piele
Una dintre cele mai cunoscute utilizări moderne este cea a uleiului extras din semințe. Acesta conține acid gama-linolenic, un acid gras omega-6 implicat în diferite procese ale organismului.
Uleiul apare în produse cosmetice destinate pielii uscate și sensibile, fiind inclus în creme, loțiuni și uleiuri pentru corp. De asemenea, suplimentele cu ulei de limba mielului au fost cercetate pentru diferite afecțiuni inflamatorii ale pielii.
Dovezile privind eficiența pentru probleme precum eczema nu sunt însă suficient de consistente pentru ca suplimentele să înlocuiască tratamentul dermatologic.
Limba mielului și utilizările tradiționale pentru răceală
În medicina populară, frunzele și florile plantei au fost folosite în infuzii pentru disconfortul apărut în timpul răcelilor. Limba mielului a fost asociată tradițional cu stimularea transpirației și calmarea unor simptome respiratorii ușoare.
O băutură caldă poate contribui la hidratare și poate oferi temporar confort în cazul unui gât iritat. Totuși, aceste întrebuințări tradiționale nu demonstrează că planta tratează infecțiile respiratorii.
Limba mielului poate fi folosită pentru articulații?
Datorită conținutului de GLA din uleiul semințelor, limba mielului a fost studiată și în legătură cu procesele inflamatorii. Unele cercetări au urmărit administrarea uleiului în cazul persoanelor cu artrită reumatoidă.
Rezultatele disponibile nu justifică însă renunțarea la tratamentul prescris. Afecțiunile reumatologice necesită monitorizare, iar suplimentele trebuie privite cel mult ca produse complementare, după discutarea lor cu medicul.
Ce trebuie să știm despre toxicitatea plantei
Un aspect important îl reprezintă alcaloizii pirolizidinici care pot fi prezenți în anumite părți ale plantei. Expunerea la unii dintre acești compuși poate afecta ficatul, în special în cazul consumului repetat sau al unor cantități mari.
Din acest motiv, prepararea acasă a unor cure îndelungate cu frunze sau flori de limba mielului nu este o alegere prudentă. Pentru suplimente este indicată alegerea unor produse de calitate, etichetate corespunzător și controlate pentru alcaloizi pirolizidinici.
Cine trebuie să folosească limba mielului cu precauție
Persoanele cu afecțiuni hepatice ar trebui să evite automedicația cu această plantă. Prudența este necesară și pentru cei care utilizează anticoagulante, antiagregante sau alte medicamente, deoarece suplimentele pot avea interacțiuni sau efecte nedorite.
Utilizarea medicinală în sarcină și alăptare trebuie evitată în lipsa unei recomandări medicale. Același principiu se aplică administrării la copii.
Limba mielului rămâne interesantă mai ales prin uleiul obținut din semințe și conținutul său de GLA. Pentru utilizarea internă, alegerea produselor controlate și evitarea remediilor concentrate preparate după ureche sunt esențiale pentru reducerea riscurilor.
